My world

Revin cu cateva impresii de calatorie, asta ca tot ma certa Cop ca n-am mai scris de ceva vreme …Dupa o noapte in club la aniversarea unei bune prietene si doar vreo patru ore de somn ne-am urcat in masina si am plecat de nebuni la munte. Directia? Brasov. Ni se facuse foame si-n capitala nu se mai gaseau de nici unele Traseul parcurs: Bucuresti – soseaua de centura a Ploiestiului – Boldesti-Scaieni – Valenii de Munte – Izvoarele – Maneciu – Cheia – Sacele – Brasov. Drumul e splendid: soseaua e ca-n palma, iar peisajul este magnific. Te lasa mut de admiratie, pe mine cel putin. Iar serpentinele sunt o adevarata nebunie, mai ales cu frana de mana

O calatorie care se face in doua ore maxim, noua ne-a luat doar vreo patru. Am mers usurel sa ne putem bucura de priveliste si sa facem cateva poze, vreo 70 numai, nu de alta da’ n-am avut timp de mai multe . Vremea a fost un pic ciudata: ba ploua cu galeata, ba se ivea soarele de dupa nori, dupa care incepea sa cada mocaneste de nu puteam tine geamurile deschise sa ne alimentam plamanii cu aerul proaspat de munte.

Imi era dor de oras, mai ales ca prima “intalnire” cu Brasovul a fost in urma cu vreo patru ani, tot in cursul unei escapade, dar dupa o zi de munca si nu o noapte in club ).

Acum, ca si atunci, Brasovul m-a impresionat in mod placut. Orasul e curat, oamenii sunt mai linistiti, mai putin agitati, viata e mai asezata, mai calma … chiar ne gandeam la un moment dat ca ne-ar placea sa traim acolo macar unsprezece luni pe an

Hey, Grumpy, pe cand urmatoarea “aventura”  in gasca? :)  Speram ca de data asta sa nu se mai sparga toba =))

Zilele trecute, un prieten, Grumpy sa zicem,  imi spunea ca se insoara. Nimic rau sau gresit in asta, pana la urma toti ne-o dorim, indiferent daca o recunoastem sau nu. Gresite sunt motivele pentru care o face, dar asta e doar parerea mea si nu despre asta e vorba.

Lasand la o parte faptul c-am ramas socata la aflarea vestii, toate astea m-au facut sa ma intreb: “Dar tu ce-ti doresti Raluco? Ce vrei tu de la viata ta?” Tot el este si cel care m-a ajutat sa-mi dau raspunsurile, fara sa stie sau sa vrea.

Si tot Grumpy imi spunea: “Ai o varsta. E cazul sa-ti gasesti unu’ cu 5 ani mai mare sa fie suficient de matur ca suntem toti niste idioti. Uite, eu la 30 de ani ma joc pe calculator ca idiotu’. Pune mana, marita-te si fa copii ca e tarziu si timpul trece”. Poate ai dreptate, dragule. Dar eu nu vreau sa ma marit pentru ca trebuie, dintr-o ambitie prosteasca, c-am ajuns la criza specifica varstei de 30 de ani sau doar pentru ca-mi doresc copii si acum e momentul. Viata inseamna mai mult de atat pentru mine. Familia si partenerul sunt pe viata, asa cum ai spus si tu. Daca ajung in biserica sa spun DA trebuie sa simt ca e bine, ca nu fac o greseala. Un DA spus cu cea mai mica urma de indoiala in suflet va face ca, la un moment dat, tot ce-mi doresc sa se spulbere ca un castel de nisip la atingerea delicata a unui val. Imi doresc un camin. Imi doresc copii. Imi doresc un partener care sa insemne ceva pentru mine, mai mult decat prelungirea inutila a pulii, donatorul de spermatozoizi sau sursa de bani. Imi doresc ca tatal copiilor mei sa fie omul pe care sa ma pot baza atunci cand ceva sau cineva ne ameninta familia. Partenerul meu trebuie sa stie sa se alinte, sa mangaie si sa se lase mangaiat, sa ofere si sa primeasca un zambet, o atentie,  sa stie sa se joace, iar atunci cand e cazul sa sfasie totul in jurul lui pentru cei dragi. Imi doresc sa ma simt protejata in bratele lui. Vreau sa pot fi eu fara sa ma depersonalizez: sa rad, sa glumesc, sa dansez, sa intzep, sa fiu a dracu’, sa alint, sa ma alint, sa fiu copil si femeie, amanta si prietena, sa sfashii in carne vie pe oricine ar incerca sa ne umbreasca cerul. Viata nu e usoara. Ne pune piedici greu de imaginat. Sa le poti depasi ai nevoie de sprijin, de cineva cu care sa lupti umar la umar pentru familie si copii. Daca sprijinul asta lipseste, toata viata ta va fi o lupta crancena dusa de unul singur si nu vei mai avea forta sa te poti bucura de munca ta, de copiii pe care ti-i doresti atat de mult si pentru care faci atatea sacrificii.

Dar asta e viziunea mea asupra vietii. Asta inseamna pentru mine familia.

P.S. Iti multumesc ca mi-ai redat increderea in mine si pentru faptul ca m-ai facut sa ma simt FEMEIE din nou.