S-a mai scurs un an. Dac-a fost bun sau rau? A fost si … atat.
Am trecut prin multe. Si mai bune si mai rele. Incerc sa pastrez doar ce-a fost bun si sa sterg cu buretele ce-a fost rau.
Am asteptat cu sufletul la gura si cu inima cat un purice in fata usilor batante ale unor sali de operatii si am rasuflat usurata cand lucrurile au inceput sa se aseze cuminti la locul lor. Am inlemnit cand am realizat ca nu-i voi mai auzi vreodata glasul, dar m-am consolat cu gandul ca nu a suferit. Am rasuflat usurata cand am vazut ca urmarile accidentului au fost minore.
Am invatat ca nu e suficient sa lupti. Iti trebuie speranta, incredere si o doza de credinta. Am reusit sa ma rup de trecut, mi-am indreptat tinuta si am pasit mai departe cu speranta si cu convingerea ferma ca viitorul va fi mai bun.
Incerc sa uit c-au fost zile si nopti la rand in care lacrimile si tristetea mi-au fost singurii tovarasi de drum. Incerc sa uit ca aripile mi-au fost frante si sufletul calcat in picioare, iar singura vinovata pentru toate astea am fost eu.
Rani vechi se inchid si incep sa se cicatrizeze … Amintirea durerii se stinge usor si linistea se asterne din nou pe chipul meu. Am inceput sa zambesc mai des, mi-am amintit chiar si cum e sa razi din tot sufletul.
Incep sa-mi recapat increderea in oameni, ba chiar incep sa ma atasez din nou si asta ma sperie de moarte. Mi-e teama de acea magie in doi, de fluturii din stomac, de starea de continua agitatie ce te face sa tremuri, desi afara sunt 40 de grade si un soare orbitor.
Mi-e dor sa visez cu ochii deschisi, imaginandu-mi ce va sa vina. Mi-e dor sa ma simt iubita si sa cred asta cu fiecare celula a trupului meu. Mi-e dor sa nu-mi fie teama de ceea ce simt. Mi-e dor sa pot crede ca-ntr-o buna zi visul va deveni realitate … Dar mi-e mai mult teama decat dor.
Dar … anul s-a incheiat. Lucrurile se schimba. Eu m-am schimbat: sunt noua si veche in acelasi timp. Am descoperit ca sunt inconjurata de prieteni adevarati … mai multi decat mi-am putut vreodata imagina ca voi avea. Iar asta e cel mai de pret dar pe care-l puteam primi la aniversare.
Un an nou isi arata timid chipul … un job nou … o relatie noua … o viata noua … speranta de liniste si intelegere … de mai bine.
Iar cel mai placut mod de a-l incepe e sa inchin un pahar cu cei ce-mi bucura sufletul. Asa ca hai sa petrecem!
La final, inchei cu un simplu MULTUMESC celor ce mi-au stat alaturi si cu promisiunea de a tine deschisa casa sufletului meu pentru toti si pentru fiecare in parte!
Raluca
P.S. Ne vedem la locul si ora stiute ! J
