My world

Dragilor, de mult n-am mai ras asa de bine =))

Vizionare pacuta

Richi e Poveri – Sara perche ti amo

Joy – Touch by touch

Francesco Napoli – Balla balla

Kaoma – Lambada

Richie e Poveri – Voulez vous dancer

Pornind tot de la stash, ca doar el e sursa mea inepuizabila de inspiratie, mi-am amintit de primul meu suc de rosii, pompos intitulat ketch-up

Intr-una din lungile vacante de vara petrecute la tara, pe cand bunicii erau la camp, imi vine mie o idee nastrusnica sa fac suc de rosii, ca tot era vremea lor si s-o ajut si pe maica in acelasi timp. Zis si facut. Ma trezesc eu dis de dimineata, imi leg sortul la brau si fuga in gradina s-adun cateva galeti de rosii mari, dulci si zemoase. Le oparesc, le dau prin masina de tocat, le pun diverse mirodenii, le fierb ca la carte. Pun sucul in sticle si impachetate in ziare le arunc intr-o oala cu apa sa le fierb la bain-marie, cum o vazusem pe mama ca face. Eram tare mandra de mine.

Vine maica de la camp si n-am rabdare nici sa-si traga saraca sufletul c-o si iau in primire:

- Am facut ketch-up?

- Daaa? se uita ea mirata la mine. Ce-i ala?

- Suc de rosii mai mamaie, io de colo.

Se uita ea intai la mine, dupa aia la sticle si iar la mine.

-Da’ de ce nu le-ai scos samburii?

Eu ma uit traznita la ea:

- Da’ de ce sa-i scot? Nu-s buni? Ce, cand faci salata ii arunci?

- Nu, da’ asa se face.

Stau eu un pic pe ganduri dupa care scurt si hotarat decretez:

- Mama nu-i scoate. Scurt si fara drept de apel.

Va dati seama c-a fost suficient sa-mi taie tot elanul constructiv si c-a doua oara nu mi-a mai trebuit “ketch-up” :D