My world

Pentru ca ma plictisisem de suvitele mele blonde si pentru ca mi-a cescut parul suficient incat sa se vada destul de aiurea roscatul meu natural la radacina acestora, am decis sa-mi schimb … look-ul (a se citi culoarea )

Zis si facut: dupa job, dat fuga la supermarket sa achizitionam nuantatorul. Nu obisnuiesc sa ma vopsesc de lene in primul rand (dureaza prea mult), in al doilea rand as avea aceeasi problema de care incerc sa scap (radacini de alta culoare) si pentru ca nuanta mea naturala NU se gaseste in comert

Boon … toate faine da’ io ce culoare ma fac? Jizaz da’ nu-s decat trei culori si vreo sase nuante (me shocked): una bruneta – iese din discutie, vreo doua de blond (iac) si vreo patru de roscat. Oooooooooooook … I’m fucked: din alea patru de roscat io ce aleg? Doua au iesit din competitie instant ca erau prea ciudate, au mai ramas doua: una roscat deschis usor spre saten, iar cealalta un roscat catre o usoara nuanta de pruna. Baieti nu va impacientati ca explicatiile nu-s pentru voi, ci pentru cunoscatoare. Ca voi stiu ca sunteti certatati cu nuantele .

Si pentru ca nu ma puteam decide pe care sa o iau, dar incepusem sa ma plictisesc in supermarket, le-am luat pe amandoua, in speranta ca ma hotarasc pana acasa (ceea ce s-a si intamplat, evident).

Ajunsa acasa, imi iau cele doua pliculete cu “pasta” minunata (nu, nu-mi ajungea unul c-am parul lung ), forfecuta s-am cu ce le dezvirgina si un prosop mai uzat. Citesc instructiunile (ce-o fi cu mine?!!!???), desigilez ambalajele si ma pun pe treaba. La un moment dat cade o tzara de pasta in cada si era … MOV. FUCK … evident ca-mi turnasem in cap mai bine de trei sferturi din cantitatea totala de maglavais. In momentul ala m-a luat cu trepidatii instantaneu. FUCK again e MOOOOOOOOOOV L((((. Raluco ai baut gaz fato? Un’ ti-o fost neuronu’? La plimbare evident … Eh … asta e amu’, om vedea ce-o iesi … Ma pun din nou pe treaba, da’ parca nu mai aveam spor, nu ma mai tragea inima … deh. Cat tre’ sa stau cu pasta-n cap? Intre 20 si 30 minute? Bine ca nu e o ora . Fac dus in reluare, ma uit la ceas, mai e, ma epilez, ma uit la ceas, tot mai e, iar ma clabucesc, iar ma uit la ceas, tot mai e. Imi bag picioarele ca io m-am plictisit, jos cu ea. Si ma pun pe limpezit parul cu apa calaie. Ziceai c-a taiat cineva vitelul asa era apa in cada dragilor. Si pe mine ma apucau simultan: rasuplansu, ma treceau toate naduselile (sau era de la abur???) si mi-o luau nervii la trap doar imaginandu-mi ce-o sa iasa in capu’ meu. Imi ia un sfert de ora pana reusesc sa ma clatesc suficient de bine incat sa nu mai iasa culoarea in halul ala. Bineinteles ca m-am mai si spalat odata pe cap in timpul asta. Sunt sigura ca mi s-a luat un rand de piele si ala care a ramas e subtire ca o foaie de ceapa

Cum era o abureala in baie de nu vedeai la 5 centimetri, n-am avut nici o sansa sa ma uit ce-a iesit. Prin urmare, ma transbordez in dormitor, pun pijamaua pe mine ca-mi inghetasera toate cele si indraznesc sa dau prosopul jos din cap. Ma uit in oglinda. Nu vad bine, aprind toate cele 3 becuri. Ma uit iar in oglinda.

Damn I’m GORGEOUS J))))) Desigur ca n-a iesit culoarea de pe ambalaj, bineinteles ca nu e nici MOV, evident ca e o culoare … turbata. Nu-i nimic, imi sta bine. E bine. Seamana cu … stapana

In alta ordine de idei, am o noua obsesie. De vina tot ala mic si rau J) care, de altfel, e un simpatic si un dulce de felul lui

Multam fain “raule”

Imi amintesc de parc-ar fi fost ieri prima serbare de iarna. Era frig afara … imi zoream mama si bunica in drumul spre scoala. Eram “iarna” si nu puteam sa intarzii chiar acum. Era cel mai important moment din viata mea de copil, crucial chiar la cei 6 ani si jumatate ai mei.

Imi facuse mamaia, din rochita alba de vara cu volanase si trandafiri (tot din volane), prin adaugarea altor volane (OMFG) - avea boala la volane, volanase si pampoane de nu va puteti imagina (ce mai calca biata mama la ele) - o rochie lunga, cu trena, ca sa fiu o “iarna” cat mai autentica )  Coronita? Tot volane, ce nu va e clar? )))

Eram un ghem (nu va imaginati ca acum as fi altfel ) de copil pierdut printre volane si volanase ))) Acum ma bufneste rasul amintindu-mi cum aratam, dar atunci eram plina de importanta. Nu mai era nimeni ca mine. Aveam de interpretat un cantecel despre iarna, cantecel pe care mi-l amintesc si acum:

Saniuta fuge,
Nimeni n-o ajunge,
Are dor de duca,
Parca-ar fi naluca.

Refren:
Toata ziua prin zapada,
Vine lumea sa o vada,
Saniuta e usoara,
Fuge parca zboara.

Are talpi lucioase
Varfurile-ntoarse
Pod de scandurele,
Sa tot stai pe ele.

Refren:
Toata ziua prin zapada,
Vine lumea sa o vada,
Saniuta e usoara,
Fuge parca zboara.

Peste hopuri sare
Ca pe zmeu calare
Hatul de-o sa scape
Tranta e aproape.

Refren:
Toata ziua prin zapada,
Vine lumea sa o vada,
Saniuta e usoara,
Fuge parca zboara.

Desi au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, inca-l mai fredonez uneori. Imi provoaca o stare de bine si … parca-s iar copila de 6 ani jumate

Cam asa aratau pampoanele pe care mi le facea bunica, mai mari ca mine )))

Cea mai tare replica pe care am auzit-o in ultimul timp a fost, citez: “ai cel mai frumos fundulets pe care l-am vazut … EVER”

A fost de o sinceritate debordanta pustiul )))