My world

“Buey ce misto e filmul! A luat 8 Oscaruri! E despre un indian si cum ajunge el milionar! Foarte tare! L-ai vazut? Cum nu!!!”

Ok, zic. Hai sa vedem ce tot spun colegii astia ai mei. Ma sucesc, ma invartesc si fac rost de film. Dupa care zace cateva saptamani in calculator fara sa deschid macar fisierul. Reusesc sa ma “impiedic” de el intr-un final si sa-l vad.

Hmmmm … Daca n-ai altcea mai bun de facut si vrei sa pierzi 2 ore, e un film ok. Dar … ce vi s-a parut asa impresionant? Exceptie facand scena in care i se scot ochii unui copil ca sa fie trimis la cersit, nimic. Dar asta se intampla peste tot, nu doar in India. Credeti cumva ca tiganii nostri nu fac la fel? Faceti analogia, va rog!

NU e un film despre bani. E un film despre soarta. Despre credinta nestramutata in sufletul pereche. E un film despre dragoste. E un film despre credinta ca “in fiecare din noi exista ceva deosebit si ca niciodata nu e prea tarziu sa iasa la suprafata”.

Ce e cu adevarat impresionant in film si care ar trebui sa ne ridice si noua mari semne de intrebare e gradul de analfabetism care exista in India. Analfabetism catre care ne indreptam si noi cu pasi repezi. Cum frate sa nu stii care sunt cei 3 muschetari?!!! (care, de fapt, erau 4 :D ) E unul din romanele de capatai ale copilariei a zeci de generatii. Adaugati Dupa 20 de ani, Rocambole, Cuore, inima de copil, Regina Margot, Tarzan, Mowgli, Cartea Junglei, 20000 de leghe sub mari, Amintiri din copilarie si cate si mai cate. Doamne, nici nu mi le mai amintesc pe toate. Uitam pana si ca trebuia sa mai dorm sau sa mai mananc atunci cand citeam. Imi tineam ochii deschisi cu degetele sa mai citesc o propozitie, o fraza, sa mai dau o pagina.

Citeam in nestire. E singurul lucru pentru care mi-as dori sa fiu din nou copil.

Revenind la film: din punctul meu de vedere, e pierdere de timp.

Din pacate, nu e embeded, asa ca pun link-ul chior …

http://www.youtube.com/watch?v=Lryh3Y3-UqU

AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?
MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?

AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?
MARTORUL : Da
AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?
MARTORUL : Niciunul
AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?
MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?

AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?
MARTORUL : Prin moarte
AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?
MARTORUL : Incercati sa ghiciti !

AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?
MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?

AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?
MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zabat prea mult !

AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?
MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?
MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !

AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?
MARTORUL : Nu
AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?
MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu
AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?
MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

… absenta fricii, ci puterea de a merge mai departe atunci cand iti este TEAMA.”

”Iar daca m-ai intreba ce-am mai facut, ti-as raspunde ca m-am renascut si-am aflat ce-i aia “moarte”, iar despre dragoste ti-as spune ca-i o pacoste, e doar un sport extrem … de care MA TEM!”

Orice dezamagire lasa urme adanci, dar a te feri ulterior de orice sentiment e cea mai mare tampenie pe care o poti face vreodata. Inseamna sa te izolezi, sa ascunzi orice sentiment de afectiune fata de cei din jurul tau, sa te ascunzi in spatele unei masti de insensibilitate si nepasare. De la un anumit punct, chiar vei ajunge sa nu-ti pese. Te vei transforma, cu adevarat, in cel ce vrei sa pari. Si te intreb atunci: care mai e farmecul vietii? Cum sa nu te mai uimeasca magia unui rasarit la malul marii? Cum sa poti trece pe langa o floare fara sa te lasi imbatat de parfumul ei? Cum sa nu te mai copleseasca frumusetea si maretia muntilor? Cum sa nu ti se umple sufletul de o caldura stranie cand te pierzi ca prostul admirand un apus plin de culoare? Cum poti sa ramai imobil la zambetul unui inger? Pentru ce mai traiesti atunci? Viata ce pana atunci ti se parea gri, va deveni neagra si nu vei reusi sa-i mai intelegi sensul. Nu-ti vei mai gasi drumul si totul ti se va parea fara rost. Iti vei dori sa mori pentru simplul motiv ca faci umbra pamantului de pomana.

Si atunci mai poti spune ca iubesti ca la 18 ani? E fie minciuna, fie doar o dorinta ascunsa. Dupa ce ai avut sufletul mii de farame e greu sa iubesti cu acea candoare si daruire ca la inceput. Cineva spunea la un moment dat ca „de fiecare data cand am iubit, a fost singura data cand am iubit vreodata”. Fiecare relatie e unica si irepetabila. Experientele acumulate te fac sa devii din ce in ce mai exigent cu tine si cu cei din jur. Niciodata nu vei putea iubi doua persoane diferite la fel. Dar poti iubi din tot sufletul. Pe fiecare din alt motiv.

E normal sa-ti fie teama a mai iubi dupa ce sufletul ti-a fost calcat in picioare. E logic sa-ti fie teama sa te mai atasezi de cineva. E natural sa-ti ridici ziduri groase si inalte in spatele carora sa te ascunzi. Dar nu e ok sa faci toate astea. Nu te ajuta cu nimic, ba din contra, iti fac numai rau

Nu astepta sa vina cineva sa-ti spuna ca totul va fi bine, ca durerea va trece si va fi iar ca la inceput. Nu ca n-ar vrea sa o faca, dar ar fi o minciuna ingrozitoare. Chiar vrei asta? Nimeni nu-ti poate reda speranta si puterea de a iubi din nou. Esti singurul care poate face acest lucru. Dar trebuie sa iti doresti cu adevarat sa simti din nou si sa cauti in cele mai ascunse unghere ale sufletului tau.

A pastra distanta de teama ca vei fi dezamagit nu va atrage dupa sine decat dezamagire. Esti ceea ce gandesti.

Ma vei intreba probabil daca am avut vreodata sufletul mii de farame. Ei bine … DA. A fost usor? Ei bine … NU. M-am ascuns sa-mi ling ranile? DA … un timp. Cu toate astea REFUZ sa-mi pierd speranta. O pastrez VIE in sufletul meu. REFUZ sa cred ca toti oamenii sunt rai. Voi mai fi ranita. Probabil ca da (desi eu sper sa nu mi-o fur iar). Mi-e teama de asta? As fi o mare micinoasa sa spun ca nu. Prefer sa cred cu tarie ca, undeva pe lumea asta, mai e cineva care gandeste si simte ca mine si ca, intr-o buna zi, il voi intalni. Am curajul si puterea necesare de a merge mai departe.

Tu iti mai plangi mult de mila?