Shopping cu … aventuri
07/14/2009
Cum in ultimul timp merg la serviciu cu mijloacele de transport in comun, nu cu masina ca pana acum, am timp sa observ tot felul de lucruri, sa-mi mai arunc privirile prin diverse vitrine … stiti voi, usual stuff ;) Motiv pentru care, intr-o seara mi-au ramas ochii la un costum de baie din vitrina unui “magazinel” aflat foarte aproape de casa, cu lenjerie pentru femei. Nu va ingrijorati, i-am recuperat si-s la locul lor acum 
Cum in cursul saptamanii nu ajung niciodata inainte de ora inchiderii, ma hotarasc sambata ce-a trecut sa merg sa-mi achizitionez una bucata exemplar costum de baie. Boooon … pan-aici nimic neobisnuit. Intru in asa zisul magazin, ma uit la costum, ma uit la marimi 44, 42, 44 … WTF??? Ma hotarasc sa intreb: “34-36 din modelul asta aveti?”. Ma loveste raspunsul scurt si sec “NU”, iar dupa o pauza vine si continuarea “dar avem alte modele pe rosu sau pe albastru”. “Eu vroiam modelul de pe manechin, cu slipul tip boxer, combinatie de alb cu negru.” “Da’ de ce? Ca sunteti slaba, v-ar veni bine si modelele cu tanga/slip normal”. “pentru ca eu vreau BOXER, doooh”. Ma mai sucesc, ma mai uit, gasesc un alt model cat de cat asemanator cu ce vroiam eu care avea si marimea 36, “cea mai mica”. Da’ ce mah, de 32, 34 n-ati auzit? Sau sunteti toate “mamuti” , ha?
Ma uit la costum, ma uit la mine, iar la costum, iar la mine … hmmmm … “puteti sa-l probati daca veti?”. Fac ochii cat 2 ozeneuri … Sa moara Vetaaaaa? UNDE fata neichii??? Pun intrebarea cu juma’ de gura si cu niste priviri taaaare neincrezatoare. Si-mi arata zambind cu gura pana la urechi un colt de “cabina” cu juma de oglinda si usa deschisa, ascuns dupa un rastel cu marfa. Ma uit la “cabina”, o masor de sus pana jos, stau pe ganduri daca mai e cazul sa incerc sau nu. Vanzatoarea, vazandu-ma nehotarata a crezut ca ma uit dupa un cui(er) (aoleu mama, nici d-aia n-aveti?) sa-mi pun hainele si vine cu o solutie foarte prompta : “va puteti pune hainele pe scaunul asta”. Adica cel cu care bloca usa sa stea deschisa. Haida de Ioane. “Ma descurc” si zambesc gales. Intru, ma uit la mine in jumatatea de oglinda si ma buseste rasul: care-ai zis mah ca suntem in secolul 21? J))
Trec peste aspectul problemei si probez. Sutienul, desigur. Baaaaaaaaaaaaaah, ce-ati facut cu “merele” mele? Care mi le-ai furat mah? Da-le inapoi!!!!!! Bag mana … pheu, is la locul lor 
Ma uit la eticheta: 36 … aha … d-astea sa purtati voi. “Va vine?” “NU. E mare!” “Sa va dau sa incercati altceva?” “NU”, nah ca si eu stiusa fiu seaca
Booon. Asta a fost episodul 1.
In continuare, episodul 2 sa zicem: ma uitam dupa ceva sutiene de dantela, fara celebrul push-up, ceva feminin, deh. V-am zis c-am boala la lejeria intima de dantela? Nu???????????? Las’ ca v-am zis acu’ Zaresc ceva intr-un raft si cer un 65. Scotoceste ea si scoate victorioasa o cutie. “Am gasit!” Wow … Serioooos? “E 70, am cerut 65” (baieti, nu va agitati, nu e nevoie sa pricepeti voi … inteleg fetele ). “Ah … n-am. Dar am altceva cu dantela. Are si push-up” “Nu vreau CU dantela. Vreau DE dantela si sa fie 65 si FARA push-up”, ce plm e asa de greu de inteles??? (adaug in gand). “Dar face sanul sa stea ridicat. Arata bine”. “Femeie, nu vreau io cu push-up (lual-ar dracu’ si pe el si p-ala care l-a inventat). Vreau un sutien simplu de dantela si atat!” Moment in care gagica imi arata ceva sport cu diverse desene animate pe el. Unde PLM vezi tu dantela fah?????????? Mai aveam un pic si o-ntrebam daca e proasta sau e proasta (evil smile).
In episodul 3, la capitolul bichini s-a descurcat, ca deh, e mai usor J))
P.S. Da, tot dantela si aia :-“
