Kidney 4 mom

01/26/2010

L.E. Mama lui Ovidiu s-a stins din viata pe 18 februarie (http://www.kidney4mom.com/my-good-mother-passed/). Sa-i fie tarana usoara si suferinta doar o amintire acolo unde e acum.

Ovidiu e colegul meu, unul dintre cei mai saritori oameni pe care ii cunosc si dintre cei multi care a reusit sa-mi faca integrarea in Orange mai usoara. E un optimist incurabil, cu zambetul pe buze, in asa fel incat, oricat de trist ai fi, nu poti sa nu-i zambesti la randul tau.

Dar acum e trist, caci una din fiintele cele mai dragi lui, MAMA, e bolnava. Dar mai bine il las pe el sa va spuna povestea …

“Dragi prieteni si colegi,

Ea este mama mea, Maria Sandru – cea mai buna mama din lume. Pe vremuri picta (e meseria ei), scria si putea visa cu ochii deschisi. Sunt mai bine de 28 de ani de cand mi-a dat viata, si in urma cu catva timp puteam sa jur ca mama mea e nemuritoare, ca nu i se poate intampla nimic rau, ca va fi mereu tanara si sanatoasa. Era normal, avea doar 47 de ani (in poza alaturata).

Atunci s-a imbolnavit de insuficienta renala cronica – in decembrie 2003. Daca nu stiti ce inseamna dializa, va spun eu ce inseamna un dializor, inainte de toate. Dializorul este un aparat care ia sangele dintr-o vena, il filtreaza, il incalzeste/raceste, ii echilibreaza aciditatea si il pompeaza inapoi in alta vena/artera.

De ce?

Pentru ca atunci cand rinichii nu-si mai pot face treaba (filtrarea toxinelor, scoaterea apei din sange, producerea de eritropoietina, care e un hormon indispensabil producerii sangelui), ei trebuie inlocuiti intr-un anume fel de aparate, si bolnavul trebuie sa stea cate 4-5 ore, o data la 2 zile in spital, pentru a i se curata sangele de apa si toxine, conectat la o astfel de masina.

Asta a patit si mama. La 53 de ani, dupa 6 ani de dializa, ea nu mai este omul care era – o femeie puternica, optimista, cu pofta de viata, inconjurata de prieteni. Acum ne mai are doar pe noi, familia ei, care stam si privim cum se stinge incetul cu incetul, cum luna de luna apar alte complicatii (stenoza mitrala, calcifierea muschilor, a incheieturilor, si mai nou un inceput de glaucom din cauza unui medicament menit sa vindece hiperparatiroidismul pe care l-a facut din cauza dializei slabe) si nu putem face nimic in afara de a spera intr-o minune.

Singura sansa a mamei mele este transplantul unui rinichi sanatos in corpul ei, in locul unuia din cei bolnavi.

Sanatatea e cel mai de pret lucru pe care il poate avea un om – am auzit asta de sute de ori, cu diverse ocazii, dar pana nu s-a imbolnavit mama mea nu am inteles deplin cate nu ai in viata si cate nu poti face daca tu sau cineva drag tie sufera.

Pentru a face un transplant, singurul care ii poate salva viata, avem nevoie de bani in urmatoarele luni de zile. Aproximativ 30.000 de euro ne trebuiesc (minim) pentru a gasi un donator compatibil, pentru operatiunile dinainte de operatii, pentru doctori, asistente si medicamentele dinainte si dupa (imunosupresoare si altele), care sunt extrem de scumpe, unele din ele neacoperite de asigurare (daca n-ati uitat, traim in Romania, si ne trebuie bani pentru orice). E o doar o suma estimata cu ajutorul unor persoane care au facut transplant si a unei d-ne doctor care a fost destul de amabila sa recunoasca adevaratele costuri ale unei astfel de operatii in tara noastra.

Momentan nu putem sa facem operatia, pentru ca trebuie sa rezolvam complicatiile pe care au aparut intre timp, printre care si o problema cu glandele paratiroide, ce cauzeaza calcifierea unor muschi, printre care sunt si valvele inimii – boala numita stenoza mitrala, de care aminteam mai devreme.

Ne trebuie un tratament puternic si de efect, pentru ca starea mamei s-a degradat in asa fel incat abia se mai poate ridica din pat. Tuseste tot timpul, are apa la inima si la plamani. Toate astea se pot rezolva doar cu multi bani, pe care nu-i avem. Am reusit sa adun o suma, dar e mult departe de ce avem nevoie. E posibil sa fie nevoie si de vizite la clinici din strainatate.

Asa arata mama astazi ; nu va faceti iluzii, cu ochiul stang nu mai vede de 2 zile – are un glaucom, speram noi, temporar – din cauza efectelor secundare ale medicamentelor si a tensiunii arteriale scazute.

In acest moment, tot ce vreau de la viata e ca ea sa traiasca sa-si vada viitorii nepoti, sa putem sa avem din nou starea de liniste pe care o aveam si sa pot sa spun ca nu mi-a dat viata degeaba.

In caz ca o puteti ajuta pe mama sa-si redobandeasca sanatatea cu ajutorul lui Dumnezeu si al nostru, puteti transfera orice suma de bani (indiferent cat de mica) in conturile de mai jos.

De asemenea, daca mai aveti prieteni, rude, cunostinte sau oameni despre care credeti ca ar putea da niste bani pentru mama, va rog sa le forward-ati mail-ul acesta.

Astazi e ziua de Craciun, si m-am hotarat sa scriu acest mesaj, chiar daca mi-a fost greu s-o fac. E ultima speranta pe care o avem, pentru a face o minune.

Va multumesc din suflet pentru ajutor tuturor celor implicati, si stau la dispozitia oricui pe orice cale, cu orice fel de document si oricare alte detalii.

Ovidiu Sandru

0735050374

P.S. Daca ma poate ajuta cineva cu informatii despre cum pot sa ajung cu anuntul acesta la un post de radio/TV sau la un numar scurt de SMS, va rog sa imi dati un mail. Am construit si un site (in engleza, dar pe care o sa-l fac si in romana – http://www.kidney4mom.com, unde puteti afla mai multe despre starea ei).

Inca ceva : Aveti grija de sanatatea voastra si a celor dragi – durerea cauzata de boala nu se poate cumpara cu bani !

Conturile sunt :

Paypal: ovisoftblue@yahoo.com

CONT LEI : RO38INGB0000999900383086 (Sandru Ovidiu)

CONT EUR : RO27BRDE360SV49333403600 (Sandru Dumitru Ioan – tatal meu)”

Pentru cei care stiu ce inseamna sa privesti neputiincios cum sufera cineva drag … ajutati-l pe Ovidiu sa isi regaseasca zambetul.

I wish …

07/27/2009

Pur si simplu …

05/18/2009

dsc00011

 

 

… ACASA

The one and only …

05/09/2009

Tracy Chapman

 

 

You’re the one

Some say you’re crazy
Say that you’re no good
Say your family’s cursed with bad blood
I think you’re cute and misunderstood
And I wouldn’t change you if I could

Let’em talk you down
Call you names
My mind’s made up
It ain’t gonna change
I’m sure in my heart
Happy and free
You’re the one you’re the one
You’re the one for me

Some say you’re bitter
Think you’re mean
Uncouth untamed and unrestrained
I think you’re sensitive and sweet
Stay as you are don’t change a thing

Let’em talk you down
Call you names
My mind’s made up
It ain’t gonna change
I’m sure in my heart
Happy and free
You’re the one you’re the one
You’re the one for me

Some say you’re bawdy
Wicked and wild
A restless useless juvenile
I think you’re funny and I like your smile
Want to be with you want you to stay awhile

Let’em talk you down
Call you names
My mind’s made up
It ain’t gonna change
I’m sure in my heart
Happy and free
You’re the one you’re the one
You’re the one for me

A no ‘count mixed up
Amount to nothing
A day away from a bum on the street
Some low class kind of royalty
That’s what they say about you
When they’re talking to me

Some say you’re bad
A bad bad seed
You love to play with fire you love gambling
I know what you love and I know what you need
And I like it when you play with me

Let’em talk you down
Call you names
My mind’s made up
It ain’t gonna change
I’m sure in my heart
Happy and free
You’re the one you’re the one
You’re the one for me

 

 

Change

If you knew that you would die today,
Saw the face of God and love,
Would you change?
Would you change?

If you knew that love can break your heart
When you’re down so low you cannot fall
Would you change?
Would you change?

How bad, how good does it need to get?
How many losses? How much regret?
What chain reaction would cause an effect?
Makes you turn around,
Makes you try to explain,
Makes you forgive and forget,
Makes you change?
Makes you change?

If you knew that you would be alone,
Knowing right, being wrong,
Would you change?
Would you change?

If you knew that you would find a truth
That brings up pain that can’t be soothed
Would you change?
Would you change?

How bad, how good does it need to get?
How many losses? How much regret?
What chain reaction would cause an effect?
Makes you turn around,
Makes you try to explain,
Makes you forgive and forget,
Makes you change?
Makes you change?

Are you so upright you can’t be bent?
If it comes to blows are you so sure you won’t be crawling?
If not for the good, why risk falling?
Why risk falling?

If everything you think you know,
Makes your life unbearable,
Would you change?
Would you change?

If you’d broken every rule and vow,
And hard times come to bring you down,
Would you change?
Would you change?

If you knew that you would die today,
If you saw the face of God and love,
Would you change?
Would you change?
Would you change?
Would you change?

If you saw the face of God and love
If you saw the face of God and love
Would you change?
Would you change?

 

 

Fast Car

You got a fast car
I want a ticket to anywhere
Maybe we make a deal
Maybe together we can get somewhere

Anyplace is better
Starting from zero got nothing to lose
Maybe we’ll make something
But me myself I got nothing to prove

You got a fast car
And I got a plan to get us out of here
I been working at the convenience store
Managed to save just a little bit of money
We won’t have to drive too far
Just ‘cross the border and into the city
You and I can both get jobs
And finally see what it means to be living

You see my old man’s got a problem
He live with the bottle that’s the way it is
He says his body’s too old for working
I say his body’s too young to look like his
My mama went off and left him
She wanted more from life than he could give
I said somebody’s got to take care of him
So I quit school and that’s what I did

You got a fast car
But is it fast enough so we can fly away
We gotta make a decision
We leave tonight or live and die this way

I remember we were driving driving in your car
The speed so fast I felt like I was drunk
City lights lay out before us
And your arm felt nice wrapped ’round my shoulder
And I had a feeling that I belonged
And I had a feeling I could be someone, be someone, be someone

You got a fast car
And we go cruising to entertain ourselves
You still ain’t got a job
And I work in a market as a checkout girl
I know things will get better
You’ll find work and I’ll get promoted
We’ll move out of the shelter
Buy a big house and live in the suburbs
You got a fast car
And I got a job that pays all our bills
You stay out drinking late at the bar
See more of your friends than you do of your kids
I’d always hoped for better
Thought maybe together you and me would find it
I got no plans I ain’t going nowhere
So take your fast car and keep on driving

You got a fast car
But is it fast enough so you can fly away
You gotta make a decision
You leave tonight or live and die this way

Treisprezece …

03/16/2009

 

 

A venit pe lume intr-o zi de februarie a anului 1933 … 13. Ne-am cunoscut intr-o zi insorita de martie a anului 1980 … 21. De fapt, el este cel care m-a dus la spital sa pot veni pe lume.

Avea deja 47 de ani, iar viata fusese aspra cu el si nu-i daruise bucuria unui copil. I se « aciuase » pe langa casa un nepot, mijlociul sorei sotiei sale. Un adolescent nazdravan care reusea sa-i daruiasca, cand se considera deja batran, bucuria unei nepoate. Un bot de carne cu ochi de caprioara si zambet de inger. Avea acum asupra cui sa-si reverse prea plinul sufletului si asta il facea fericit.

Obisnuia sa ma duca in fiecare vara la mare si sa ma dea in caruselul cel mare din satul de vacanta, desi era pur si simplu ingrozit de inaltimea acestuia. Construiam impreuna castele de nisip, iar sarcina lui era sa care apa. Plangea mai tare decat mine atunci cand faceam injectii.

A fost primul om care m-a dus la restaurant, desi n-aveam decat vreo 3 ani :

-         Ce mananci tataie ?

-         Cartofi prajiti cu varza.

Luam de 2 ori si ma saturam.

-         Hai mai mananca un pic !

-         Nu mai pot.

-         Mai ia o data.

-         Nu mai pot.

Urma prajitura la cofetarie :

-         De care vrei ?

-         Vreau guma.

-         Nu e buna guma. Hai sa luam prajitura.

-         Nu. Eu vreau guma.

Si-mi lua guma. Un pachet de « tigari » invelite in poleiala. Iar bucuria mea cea mai mare era sa-l imit fumand. El pufaia Snagov, iar eu guma.

A fost cu mine in prima zi de scoala si n-a lipsit de la nici o serbare. Cu el am fost sa-mi fac primul buletin. M-a insotit la toate examenele cand am dat admiterea la liceu. Tot el mi-a fost alaturi cand mi-a fost scoasa prima masea de ni s-a facut rau la amandoi: mie de la anestezie si lui de raul meu.

Cand a venit vremea sa dau bac-ul, i-am spus sa nu mai vina cu mine. Eram mare si-mi era rusine de colegi sa mai mearga bunicul cu mine, desi stiam ca-l ranesc si mi-as fi dorit sa-l am aproape. Rusinea a fost mai mare decat dorinta. Cu toate astea, n-a lipsit de la nici o proba. Ma astepta la masa de ping pong de pe camp, langa curtea liceului, sa fie primul care afla ce-am facut.

Atunci cand reuseam sa-l supar, obisnuia sa-si muste buza de jos si sa dea dezaprobator din cap. Era suficient sa-mi para rau ca l-am suparat, chiar si cand aveam dreptate.

Rasarea soarele in ochii lui albastri cand intram pe usa si strigam « taiuuuu » de zdranganeau geamurile. Uita pana si sa ma certe ca tip si nu-i frumos. Eram sufletul lui si ar fi mers pana la capatul lumii pentru « Ralucuta lui ».

A fost unul din putinii oameni care mi-a fost tot timpul aproape, care m-a iubit si pe care l-am iubit neconditionat.

Visa sa devin doctorita, sa-i alin durerile la batranete. Ar fi vrut sa ma vada mireasa si sa-si tina in brate stranepotii. Nici una din dorinte n-a apucat sa o vada indeplinita caci s-a stins intr-o zi insorita de ianuarie … tot 13.

Reusesc sa-mi astern gandurile dupa mai bine de 2 luni, iar daca-mi doresc ceva mai mult decat orice pe lume, e sa stiu ca e mandru de mine.

 

Pentru mine a fost si va ramane: taiu.

 

 

 taiu3

 

In ultimul timp …

01/13/2009

… port tot mai des negru. Si doare …

Doar tie …

12/15/2008

 

Piticul in dreapta, eu – la volan - atenta la trafic. Imi spune: “opreste si tu un pic la floraria din colt, te rog”. Eu, fata binevoitoare, ma execut. Se intoarce cu doi trandafiri superbi. Rea de gura cum mi-s de fel, nu ma pot abtine si spun: “ahaaaa, te vezi cu doua gacici in seara asta”. El: “aha” si radem complice amandoi.

La primul semafor, zambind strengareste cum numai el stie sa o faca: “uite prima gagica” si-mi ofera una din flori. Un gest marunt ce mi-a inseninat ziua si m-a facut sa zambesc, desi aveam lacrimi in coltul ochilor. E unul din nenumaratele motive pentru care piticul asta imi e drag cum nu-mi va fi cineva vreodata. E inca un motiv pentru care-l iubesc enorm.

E piticul meu de 1.90 si-i multumesc pentru simplul fapt ca exista si ca-mi este alaturi.

Un pic de … psiho / filosofie? II

10/26/2008

Asaaaa … sa continuam, c-a ramas povestea neterminata :)

 

E clipa in care iti doresti cu disperare … sa-ti pese … sa fii uman … sa iubesti cu pasiunea si cu inconstienta adolescentei … sa razi din tot sufletul … pur si simplu nu vrei decat sa simti … orice … dar sa SIMTI

Esti atat de preocupat in a obtine ceea ce-ti doresti, incat totul se transforma intr-o cautare furioasa, cu ciuda, cu inversunarea si incrancenarea celui ranit. Nici macar nu realizezi ca ratezi o gramada de lucruri. Nu mai ai timpul si dispozitia sufleteasca sa-i observi pe cei din jurul tau. Nu vezi nici macar ca te transformi in ceva ce nu ti-ai dori vreodata. Devii orb. Ai toate sansele din lume sa treci ca o racheta pe langa cel care ti-ar putea aduce alinare si nici macar nu-ti dai seama de asta. Viata ta se transforma intr-o goana nebuna in cautarea acelui cineva care-ar fi raspunsul la toate intrebarile si rugaminitile tale.

Ala mic si rau ma intreba la un moment dat cum am reusit sa trec peste. E greu de dat un raspuns, caci nu exista o reteta general valabila. Nici eu nu-s “vindecata” complet, inca mai invat. Fiecare experienta e unica, fiecare are o alta lectie de invatat. Ceea ce-am descoperit eu este ca ceea ce transmiti celor din jurul tau ti se intoarce amplificat de zeci de ori si in loc sa te vindeci nu reusesti decat sa-ti faci mai mult rau. Opreste-te o clipa din goana asta nebuna si incrancenata dupa “vreau sa simt” si din cautarea raspusurilor la toate intrebarile cu “de ce?” … priveste-te in oglinda si accepta adevarul. Adevarul simplu ca s-a terminat, c-a fost si ca nu mai e nici o cale de intoarcere. Si asta nu pentru ca cineva a gresit, ci pentru simplul fapt c-asa trebuia sa fie. Ca lucrurile se intampla intotdeauna cu un scop, chiar daca tu nu stii care. Ca raspunsurile la toate intrebarile tale vor veni pe masura ce vei fi pregatit sa le afli si sa le intelegi. Ca dragostea nu e o lupta, ci un tango in doi. Ca totul in viata se plateste mai devreme sau mai tarziu si n-ai vrea s-ajungi sa platesti un pret prea mare pentru ceea ce faci si spui in perioada asta de cautare.

Nu vei gasi niciodata nici ceea ce cauti si nici linistea de care ai atata nevoie, atata timp cat ceea ce oferi tu celor din jur e furie, incrancenare, ciuda si neputiinta. Totul se va intoarce inzecit impotriva ta si nu vei fi castigat decat mai multa suferinta si dezamagire, de parca ce-ai primit deja n-ar fi fost indeajuns. Opreste-te si asteapta acel ceva. Caci va veni cand il vei astepta cel mai putin, dar cand vei avea cea mai mare nevoie de el. A astepta nu inseamna a renunta. E intelepciunea celui care si-a invatat lectia. E speranta. E invingatorul ce nu se lasa doborat de rautatea unei fiinte ce nu merita. Cineva spunea la un moment dat ca “nu merita sa suferi pentru nimeni, caci persoanele pentru care ar merita sa suferi nu te vor rani niciodata”. Si stii ce? Are al naibii de mare dreptate.

In clipa in care ajungi sa intelegi toate astea, totul se schimba. Incepi sa te linistesti si sa redescoperi bucuria si frumusetea cuprinse in cuvantul “viata”.

Asta am invatat eu. Poti profita de tot ce ti-am impartasit sau poti (re)inventa roata. Alegerea iti apartine ;)

Un pic de … psiho / filozofie ?

10/22/2008

Un om spunea, intr-un comentariu recent, “Lasa depresiile, priveste in jurul tau, vezi o floare, un zambet de copil, o pasare zburand, cerul albastru, chiar daca are nori este superb, vezi doar ce este bun, razi, lasa grijile si indoielile, darama zidul, fii optimista, iesi cu prietenii asa cum sunt, priveste partea oamenilor care sta in lumina nu in umbra.”

Plecand de la acest mic citat sa incercam sa facem un pic de … psiho / filozofie ?

Reusesti sa treci peste acel eveniment din viata care te-a daramat efectiv. Te ridici sovaitor si mergi mai departe. Inveti din nou sa faci pasi mici si timizi, sa razi, sa te bucuri. E doar o masca, dar face viata mai suportabila. Eviti sa te gandesti sau sa analizezi lucrurile caci ajungi tot timpul la trista concluzie ca esti un bloc de gheata, ca nimeni si nimic nu te mai poate face sa simti, ca inregistrezi totul pe modul automat … esti doar un robot … un mort viu …

Ei si cand reusesti sa iti intri in rol si sa te simti si tu mai bine, cand crezi ca lumea e a ta … intalnesti pe cineva, un cineva care, intr-un fel sau altul, iti este drag, iar acel cineva trece prin ce-ai trecut si tu. Si nici macar nu e nevoie sa-ti puna sau sa-ti dea de inteles ce-l macina. Pur si simplu simti durerea lui dincolo de cuvinte si de cochilia in care si-a inchis trairile. Socul e atat de puternic incat te arunca in galeata cu depresie instantaneu. Esti trist ca nu-l poti ajuta in nici un fel, ca nu-i poti alina chinul cu nici un cuvant, cu nici un gest. Si e al naibii de frustrant.

Te doare durerea lui, dar si propria durere … durere pe care, oricat ai incerca vreodata, nu ti-o vei putea sterge din memorie. Cel mai simplu e sa o accepti ca facand parte din tine si sa mergi mai departe.

E momentul in care constientizezi si mai acut ca nu mai esti capabil sa simti … ca nu te mai impresioneaza nimic … nici macar o partida buna de sex … esti pustiu si gol … esti un bloc insensibil de gheata …

E clipa in care iti doresti cu disperare … sa-ti pese … sa fii uman … sa iubesti cu pasiunea si cu inconstienta adolescentei … sa razi din tot sufletul … pur si simplu nu vrei decat sa simti … orice … dar sa SIMTI

And …. I’m baaaaaaaaaack :))

10/17/2008

Tot pe scurt si astazi ;) )

Cop, you’re THE BEST. Si sa va spun si de ce. Acum cateva zile a picat serverul pe care sunt tinute blogurile noastre (cele cu tfm in coada :P ) si nu numai ca picase, dar … citez “s-au prajit hardurile si motherboard” … FUCK blogul meu e pierdut pentru vecie :( ( Nu c-ar fi cine stie ce, dar e al meu, e o bucatica din mine si mi-ar fi parut tare rau sa nu mai existe. Plus ca se dusese si back-up-ul (era pe unul din harduri) pe apa sambetei. Tre’ sa-nvat sa fac back-up ca nu se mai poate … se aude acolo in spateeeee? :D

Acu’ ce era sa mai fac? Sa pun si eu paie pe foc? Am zis … asta e … un semn sa las trecutul sa moara. Asta e stare d’aia de depresie crunta, daaaa? Stati potol ca mi-a trecut. Is iar ca un cintezoi :D in traducere libera nu-mi tace gura o clipa :) ))

Ce-mi vine mie aseara? Incerc sa intru pe blog sa vad ce si cum …. poaaaaate (insert prayer here) …. cand colo ? Ce sa vezi? Victoriiiiiiiiiiiiiiie !!!! Mergeeeeeeee !!!! Me dancing now ta na na na na na :) )) Cop, sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa-ti tina obiceiurile, ca nusht ce m-as face io fara tine ;)

 

Traiasca si Dreamer ca m-a facut sa rad cu lacrimi ;) )

 

Asa caaaaa … azi esteeee “back to old MEEEEEEEEEEEE …. again” :P

 

Acum va las, c-am bagaje de facut ;) …. Aaaaa, nu v-am spus? Plec la munteeeeeeeeeee :D Si nu oricum, ci 4 zile :P De nebuna evident :) ))

 

Sa fiti cuminti ca va fac controlu’ >:)

« Previous entries Next Page » Next Page »